Pubertatea tarzie poate afecta sistemul osteoarticular

Sistemul ostearticular este o constructie complexa, aflat intr-o stransa relatie cu majoritatea organelor corpului nostru, care creste si se maturizeaza odata cu noi, resimtind toate experientele prin care trecem. Elementele de baza ale acestei constructii sunt oasele, care formeaza scheletul, ce poate functiona doar cu ajutorul articulatiilor, ligamentelor si cartilajelor.
Oamenii de stiinta au descoperit ca varsta la care copii incep procesul de pubertate influenteaza densitatea minerala a oaselor. Durata pubertatii, in schimb, nu afecteaza densitatea oaselor.

Spre exemplu, densitatea redusa a mineralelor in oase conduce la osteoporoza, boala care face ca oasele sa fie mai fragile si mai predispuse la fracturi. In Romania se inregistreaza, anual, in jur de 100.000 de cazuri de fragilitate osoasa, iar 20% din fracturile la sold cauzate de osteoporoza sunt fatale.

Studiile realizate de catre oamenii de stiinta releva faptul ca pubertatea este un factor esential in dezvoltarea oaselor, deoarece in aceasta etapa, oasele cresc in lungime si densitate. La finalul pubertatii, placile epifizeale se inchid, moment din care oasele nu se mai pot lungi. In acel moment, adolescentul a atins inaltimea sa maxima, cat si masa osoasa maxima.

Practic, atunci cand pubertatea incepe mai devreme confera un avantaj viitorului adult, deoarece masa totala a oaselor este mai mare fata de cea intalnita la adolescentii a caror pubertate a inceput mai tarziu.

Copiii scunzi apeleaza uneori la interventii medicale pentru a intarzia pubertatea, incercand astfel sa devina mai inalti. Acest studiu arata ca prelungirea perioadei de crestere prin amanarea pubertatii are consecinte neasteptate la batranete.

Dat fiind faptul ca rata declinului masei osoase la maturitate este de 1%-2% pe an, o crestere a masei osoase cu 10%-20% (ca urmare a intrarii la o varsta mai frageda in etapa de pubertate) ofera o protectie de 10-20 de ani in plus in fata osteoporozei.